Și tu, Brutus?

Mă deprimă oamenii pesimişti. Toţi! Indiferent despre cine e vorba! Mă deprimă! E foarte uşor să fii pesimist. Pentru mine e echivalentul lenei. O stare benevolă de a nu ieşi din propria-ţi zonă de confort şi de a-l ţine pe "NU" în braţe. Lamentaţiile continue, stările emolitice, tristeţea şi spleenul existenţial, mă lasă RECE. "Oamenii pleacă în căutarea împrejurărilor favorabile, iar dacă nu le găsesc, le creează.", zice Bernard Shaw, iar eu sunt total de acord cu el! Nu zic că nu am şi eu momente în care cad în borcanul cu melancolie ca oricare alt muritor de rând, dar nu rămân acolo.
Și cred că that's the point! 

Când văd oameni pe care nimic nu-i înalţă, nimic nu-i coboară, nimic nu-i mişcă, mi-e milă de ei. Pe lângă faptul că îmi strică pofta de viaţă şi buna dispoziţie, sunt enervanţi. Ei se compară cu cei care fac ceva şi se vaită. Fâs! Pe nimeni nu interesează văicărelile! Mai mult, atrag asupra lor neîncrederea în sine, gelozia, invidia, etc. 

Recomand efort şi consecvenţă în tot ce întreprindeţi. Și pasiune. Și să aveţi vie conştiinţa propriei valori. Garantez că pesimismul va dispărea şi va face loc optimismului! Fiţi empatici, nu antipatici! 

NB: Această postare survine în urma unei analize asupra realităţii care mă înconjoară. 

RAPORT DE ACTIVITATE

Subsemnata, Elena UNGUREANU, în cele ce urmează vă prezint raportul de activitate din perioada mai 2011 – martie 2013 pentru funcţia de Preşedinte al Asociaţiei Studenţeşti Societatea Pentru Psihologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi: 

Am realizat: 

1.Implementarea strategiei de dezvoltare organizaţională a Asociaţiei „Societatea Pentru Psihologie” 

2.Reprezentarea organizaţiei la nivel local, naţional şi internaţional 

•  Am participat la întâlnirile cu conducerea Senatului Universităţii, a Facultăţii şi cu reprezentanţii organizaţiilor studenţeşti la nivel local şi naţional
• Am participat la toate şedinţele cu preşedinţii centrelor membre Cognosis (Federaţia Asociaţiilor Studenţilor la Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din România) 
• Am participat la toate cele 4 Adunări Generale Cognosis pe perioada celor două mandate: Sibiu (10-13 noiembrie 2011), Timişoara (29 martie – 1 aprilie 2012), Cluj (29 noiembrie – 2 decembrie 2012), Iaşi (28-31 martie 2013) 
• Am participat la Refresh-ul Cognosis desfăşurat la Bistriţa-Năsăud (4-7 noiembrie 2012) 
• Am participat la Youth Media Democracy desfăşurat în Germania, Peseckedorf (17 iulie 2011 – 27 iulie 2011) 
• Am fost prezentă la peste 90% dintre proiectele organizate de către asociaţie 

3.Obţinerea statututului de membru ANOSR (Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România) 

• Am participat la Adunarea Generală ANOSR desfăşurată la Bucureşti (15-18 martie 2013) în cadrul căreia Asociaţia „Societatea Pentru Psihologie” a devenit membru ANOSR (membru observator) urmând ca după vizita de studiu să devină membru activ cu drepturi depline 

4.Facilitarea stagiilor de practică pentru studenţi 

• Am încheiat contracte de parteneriat cu Spitalul de Psihiatrie Socola şi cu Grupul Şcolar „Ion Holban” prin intermediul cărora a fost fezabilă practica de specialitate 
• Am disiminat în rândul colegilor informaţii referitoare la oportunităţi de dezvoltare personală şi profesională (traininguri, conferinţe, workshopuri, simpozioane, internshipuri, burse în domeniu, etc.) 

5.Managerierea activităţii organizatorice a organizaţiei 

• Am fost prezentă la toate Adunările Generale SPP şi la toate şedinţele boardului de conducere 
• Am moderat toate şedinţele generale 
• Am oferit feedback ori de câte ori mi s-a cerut acest lucru 
• Am monitorizat activitatea boardului de conducere. 

6.Promovarea imaginii Asociaţiei şi a activităţilor acesteia 

• Am colaborat cu Vicepreşedintele cu Probleme Externe pe partea de elaborare comunicate de presă şi apariţii media 
• Am contactat diverşi profesori, specialişti în domeniu pentru a ni se alătura în activitatea noastră atunci când a fost cazul 
• Am încheiat contracte de colaborare cu diverşi parteneri media 
• Am încheiat contracte cu diverşi sponsori în vederea susţinerii activităţii economice a proiectelor 
• Am gestionat adresa de e-mail a asociaţiei şi site-ul.

Nu am reuşit: 

• Obţinerea unui sediu în incinta Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi 
• Tipărirea revistei facultăţii „Lentila D Contact” 
• Implementarea unor noi proiecte cu şi pentru studenţii de la Ştiinţele Educaţiei. 
• Realizarea bilanţului contabil al organizaţiei pe anul în curs 
• Restructurarea organigramei. 

Raport întocmit astăzi, 24.04.2013, de către Elena Ungureanu.

Clubul de poezii "DELOS"

M-a fascinat mereu jocul cuvintelor în general, şi al cuvintelor poetice în special. Cred că seva trăirilor brute o găsim în el şi prin el. Probabil vă întrebaţi ce legătură are viaţa cu poezia? Ei bine, are. Sunt două surori siameze, unite prin toate trăirile umane şi înţelese doar de o categorie aparte de oameni: de acei oameni educaţi, care simt suflul poeziei, o apreciază şi o caută. 

Ieri am avut oportunitatea de a intra pentru prima dată în universul tânăr al Clubului de poezii "Delos", acolo unde mi-am reamintit cât de frumos e "să şlefuim" ideea poetică. Parcurgând firele lirice ale unor poeţi precum Camil Petrescu, Marin Sorescu, Tudor Arghezi, Ana Blandiana, Emil Botta am găsit desăvârşirea artiştilor care lasă indescifrabilul la îndemâna cititorilor. Nimic mai incitant! 

Pentru că fiecare poezie e un test nou, o poartă spre mintea cuiva, îmi dă posibilitatea, cel puţin la nivel imaginativ, să intru în sfera ideatică a unui număr cât mai mare de oameni, ceea ce mi se pare extraordinar. Acum, în încheiere, ţin să salut şi să felicit iniţiativa colegului meu Dragoş şi a membrilor acestui club pentru faptul că ştiu să caute şi să găsească inteligenţa, înţelepciunea şi moralitatea în şi prin poezie. Recomand cu inima deschisă tuturor tinerilor o astfel de dumincă! După ce veţi merge acolo prima dată, veţi simiţi nevoia să vă reîntoarceţi fără doar şi poate!

Revista IUVENTA, nr. 12, aprilie 2013

“Cinematografia: despre puterea ecranului” – în numărul 12 al Revistei Iuventa 

În numărul 12 al Revistei Iuventa se vorbeşte despre fenomenul cinematizării care s-a infiltrat în aproape toate sectoarele de activitate ale vieţii. Cine-life, cinemanie, cineviziune, toate acestea surprind viaţa culturală şi democratică a imaginilor digitale. 

La secţiunea Interviu cititorii vor avea ocazia să intre în culisele teatrului românesc şi să cunoască povestea artiştilor care vorbesc cu pasiune, despre pasiune. Paginile revistei includ şi poeme precum “Filmul mut”, “Oscar pentru rozele ce mor”, “Plumb în lumină”. Secţiunea “Invitaţie la vis” ne prezintă o “Peliculă alb-negru”. Editorialul răspunde în acest număr filosofiei şi conexiunilor pe care aceasta le are cu cinematograful şi filmul. 

Am ales o temă de actualitate pentru numărul 12 al Revistei Iuventa – filmul – în special pentru publicul tânăr. De ce? Pentru că filmul prezintă un model de idee filosofică. Spectatorul, cel care vizionează, nu are acces la desfăşurarea acţiunii din film, dar asistă la imaginile de pe ecran şi drept urmare îşi formează anumite hărţi vizuale ale planurilor ideatice. Atât filosofia cât şi filmul folosesc imaginea pentru a prezenta o idee, o temă principală. În filosofie se formează o hartă mentală, în timp ce în cazul filmului apare una vizuală, deja construită de regizor. Invităm cititorii prin intermediul acestui nou număr al Revistei Iuventa să cunoască filosofia din filmele pe care le văd zi de zi. 

Dragoş-Andrei Preutescu, redactor-şef al Revistei Iuventa

Alb pe negru

„Istoria e cea dintâi carte a unei naţii”, Nicolae Bălcescu 

Elena Ungureanu: Lumea în care trăim este una cu foarte multe necunoscute, plină de reguli şi cerinţe pe care ne străduim să le prindem „din mers”. Mentalitatea unui individ se adună pe sine însăşi din anterioritatea ei, din largul epocilor, pentru a se proiecta în viitor, pe traiectoriile dinamicii cotidiene. Fără fundament istoric cunoştinţele noastre sunt precare. Petre Ţuţea se întreba dacă cei care nu-şi cunosc istoria trecută îşi pot apăra istoria prezentă. Aici vreau să ajung: la importanţa cunoaşterii istoriei în matca realităţii sociale. Poate acest aspect să ne împingă pe panta progresului continuu în ceea ce priveşte structura şi funcţionalitatea unei naţii? Dacă da, câţi dintre noi avem tangenţe cu acest suflu al trecutului şi reuşim să ne explicăm firul acestor direcţii actuale care îşi pierd echilibrul în diverse domenii de activitate? Ştim să dăm dreptate istoriei? 

Dragoş-Andrei Preutescu: Istoria este scrisă în funcţie de realităţile prezente, iar istoria prezentă care se practică este în funcţie de realităţile trecute. Constantin Noica spunea că “viaţa omului şi a culturilor reprezintă, la drept vorbind, o dezbatere între regulă şi excepţie” (Modelul cultural european). Nu ştiu dacă noi am avut o regulă în a ne cunoaşte istoria sau a ne deprinde cu diferitele explicaţii ale ei, dar ştiu că am reprezentat o excepţie manifestând ciudate “apucături” de ici şi de colo ca să iasă cumva bine la un moment dat. Ar fi onest de investigat dacă am avut “faze de dezvoltare ale simţului realităţii” (Sandor Ferenczi), iar dacă am avut care sunt ele. Poate trebuie să ne “adunăm anterioritatea” pentru a încerca măcar să calculăm o direcţie şi un simţământ comun, să ştim ce facem pentru prezentul viitor. Trebuie să te corectez cu privire la ultima ta întrebare. Dreptatea nu se dă, că nu e un fel de pomană, o cinste făcută la un birt, dreptatea se face. Mai mult, dreptatea se învaţă. Corect ar fi, poate istoria să aibă dreptate, ne poate învăţa ce este drept? 

Elena Ungureanu: Corect, dreptatea se face. Dar pentru a avea capacitatea de a face dreptate şi de a ieşi din tiparele diverselor claustrări ideologice trebuie să conturăm atmosfera propice, prin apelul la background-ul istoric. Nu cred că există profesionişti, în niciun domeniu de activitate, care să nu cunoască istoria sectorului vieţii pe care îl reprezintă. Atenţie, repet, profesionişti! În fond, istoria înseamnă cunoaştere, spirit analitic, raţionament. Elucidarea ei ne ajută să ne dăm seama că fiecare dintre noi are un destin autonom şi sincron cu al altora în acelaşi timp. Istoria poate fi un exemplu edificator pentru înţelegerea orgoliilor şi a rivalităţilor. De asemenea, ea dezvoltă un acut simţ al responsabilităţii şi al sentimentului patriotic. Izvoarele istorice le consider ca fiind nişte delicii intelectuale care ne menţin treaz spiritul analitic, raţionamentul şi educaţia. Cred că ar trebui să ne „înfruptăm” din ele cât mai des şi cât mai mult. De ce nu? 

Dragoş-Andrei Preutescu: Ţin să te anunţ că îmi este frică de profesioniştii de la noi. Atenţie, repet, de profesionişti! Să nu mai spun de experţi, atotcunoscători etc. Este foarte uşor să produci materialism dialectic pentru notorietate de moment sau câştig pentru vânzarea unui produs. E nevoie aici de stabilirea unor reguli general acceptate ca să ne definim profesioniştii. Eu nu aş vorbi de istoria împărţită pe “sectoare”, cât mai degrabă de o istorie afiliată conştiinţei societale. Ca să îl parafrazez pe Paulo Coelho (Alchimistul) fiecare are sau trebuie să îşi contureze o istorie personală. Este vorba de o maturitate dobândită pe baza exact ale acelor variabile menţionate de tine: raţionament, spirit analitic, cunoaştere. Practic cam asta e ordinea necesară ca să ajungem la un consens valid. Nu poţi avea spirit analitic fără să cunoşti sau să raţionalizezi; cunoaştere fără raţionament şi spirit analitic. Mai degrabă noi dezvoltăm un sistem de informaţii, adunate din loc în loc, ca să umplem la un moment dat nişte goluri. Eu nu aş miza pe un background, ci pe o anamneză a istoriei. Unde putem ajunge dacă facem asta? 

Elena Ungureanu: Dacă facem asta, în primul rând am putea înţelege prezentul şi anticipa viitorul. Istoria, din punctul meu de vedere, este liantul dintre „ce?” şi „de ce?”. Ea îţi dă certitudinea propriei identităţi şi îţi dă indicaţii asupra viitorului. Istoria se repetă, spune o zicală arhi-cunoscută. De ce să nu fim pregătiţi? De ce să nu urnim lucrurile din loc, mai categoric şi mai exploziv? Prin apelul la istorie ne-am angrena, ca indivizi, la datele esenţiale ale mentalităţilor trecute şi am face un acordaj sufletesc între ce am fost, ce suntem şi ce vom fi. 

Dragoş-Andrei Preutescu: Aș merge pe aceeaşi frică pentru “ce am fost, ce suntem și ce vom fi” de care vorbeşti. Nu pot fi sigur dacă ne mai încălzesc cu ceva toate acestea, dar dacă tu vrei să fie “exploziv”, “categoric”, “esenţial”, un “liant”, eu îşi spun sincer că nu doresc. Aleg calea pentru simţire, cumpătare, evaluare personală, rezultat şi efect, atitudine. Poate vorbeşti de evaluare, de înţelegere, dar eu vorbesc de prezenţa spiritului. Contestarea primelor două nu se găseşte în felul meu de a gândi, dar nu prea mai vreau o “reproiectare a întregului” fără să ne proiectăm noi în primă fază. Am să-l citez în final pe Friedrich A. Hayek (Constituţia Libertăţii) cu privire la “reproiectarea întregului”: “În orice strădanie de îmbunătăţire, trebuie întotdeauna să lucrăm în interiorul acestui întreg dat, să vizăm construcţia graduală și nu pe cea totală, să folosim în orice etapă materialul istoric disponibil și să analizăm pas cu pas detaliile, în loc să încercăm a reproiecta întregul”.

Braining Days?

Braining Days? Hmm... oare ce o fi? Primul gând care mi-a venit în minte a fost brain, creier, gândire şi ceva legat de el, cum să îl foloseşti, pentru că are –ing de la final. Dacă şi la tine a fost acelaşi gând străfulgerător prin minte, ei bine, aşa e, are legătură cu creierul. Şi ca să nu mai lungim, e vorba de un proiect, unul drag mie, făcut pentru tine. Poartă amprenta departamentului de traininguri din cadrul Asociaţiei “Societatea Pentru Psihologie”, Iaşi.

Practic, o “mână” de tineri entuziaşti s-a adunat într-o după masă de la începutul anului şi au lăsat ideile să curgă. Rezultatul este acesta: o suită de 3 workshopuri destinate studenţilor şi tinerilor din Iaşi care vor doar să se dezvolte, atât personal, şi de ce nu, să le aducă poate un plus profesional în domeniul in care vor să activeze, prin intermediul trainingurilor. Îmi aduc aminte cu drag de perioada din facultate când participam la astfel de evenimente, simţeam că fac ceva pentru mine, cresc uşor uşor. Cred că şi tu ai participat sau încă o mai faci. Informaţii noi, networking, deschidere de orizonturi, descoperi ce îţi place şi ce nu, te defineşti ca individ, te conectezi cu piaţa locală, faci altceva pe lângă facultate. Acum, că am mai crescut, e rândul să facem ceva şi pentru ceilalţi. 

 “Reţeta” pare simplă la o primă vedere: se aleg 3 teme pe gustul tău, se adaugă traineri specializaţi în domeniul de referinţă, se amestecă şi se pun în diverse locaţii din Iaşi, se prepară la foc continuu, urmând a fi servite “calde” în ultima săptămână a lunii aprilie. Temele sunt dintre cele mai căutate în momentul actual. Totul este pregătit de o altă echipă de tineri dornici şi entuziaşti care se pregăteşte intens pentru acest eveniment. Aş vrea să le mulţumesc prin acest intermediu pentru tot efortul pe care îl depun, timp, energie, cunoştinte. 

Desigur, elementul de bază esti TU, cel ce vei participa. În curând va începe campania de promovare, îndată ce finalizăm ultimele detalii. Noi te aşteptăm cu drag aşadar, la Braining Days. Ne poţi urmari fie pe facebook (Asociaţia Societatea pentru Psihologie), pe site-ul asociatiei noastre (http://asociatia-spp.ro/), şi în curând pe holurile facultăţii tale. E de la tineri pentru tineri. Până atunci, numai bine în tot ce faci!” 

Ioana-Mihaela Budacă 

Coordonator Braining Days

MACHIAVELISMUL – ca eşantion ideologic al psihologiei politice

“Cine nu manipulează, acela va fi manipulat”. 

(Tratat de manipulare, R.V.Joule&J.L.Beauvois, Ed.Antet, 1997)

Lichelismul, demagogia, machiavelismul, duplicitatea, individualismul funcţionează astăzi foarte bine în rândul politicienilor care fac totul de paradă şi de ochii lumii. Puterea îi ameţeşte. Îi fascinează. Cu cât eşti mai hrăpăreţ, cu atât mai bine acceptat în jocul politic. Iar noi, simpli muritori de rând, primim doar promisiuni, trageri de timp, amăgiri. Manipularea rămâne deseori singura posibilitate lăsată celor care nu pot obţine ceva prin exercitarea puterii şi nici opunându-se forţei exercitate de altcineva. 

În psihologia modernă se utilizează termenul de machiavelism ca atitudine, desemnând tendinţa de a manipula comportamentul altora în vederea atingerii propriilor scopuri, precum şi termenul de personalitate machiavelică, ce se caracterizează prin atitudinea aceasta. Machiavelismul este dispoziţia de a percepe şi a trata indivizii ca pe obiecte ce pot fi manipulate, pentru a atinge un scop. Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române MACHIAVELÍSM s. n. se defineşte ca fiind comportare, acţiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credinţă. [Pr.: -chi-a-] – Din fr.machiavélisme, it. machiavellismo. 

În pofida înţelesului peiorativ care i se dă termenului de „machiavelic”, acesta nu este altceva decât „o recunoaştere a psihologiei umane, un consens şi înseamnă pragmatism” (R.V.Joule&J.L.Beauvois, 1997). Politicienii au cele mai multe calităţi machiaveliste. Ei acţionează în interesul propriu şi în detrimentul altora, iar dovada ne este faptul că au venit la putere pentru a-şi apăra businessul. Ei se aliază cu cei puternici pentru a-şi atinge scopurile. De exemplu, acest comportament poate fi uşor remarcat în relaţiile lui Filat cu premierul rus Medvedev, cu preşedintele rus Putin, cu cancelarul german Merkel, cu Partidul Popular European, etc. 

Machiavelismul provine de la numele lui Niccolo Machiavelli, diplomat florentin, care a scris în 1515 o carte cu titlu „Principele”, în care – cu sinceritate şi cu cinism, a preconizat în politică absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului propus: vicleşug, minciună, lipsă de scrupule, sforărie, diabolice manevre, trădare, corupere etc. Conform teoriei lui, un conducător care doreşte să-şi menţină puterea trebuie să renunţe la reperele morale şi să recurgă la şiretenie, minciună şi orice alt gen de tertipuri mai mult sau mai puţin ortodoxe. 

Conotaţiile psihologice ale termenului „machiavelism” au un înţeles foarte apropiat de concepţiile omului politic florentin. El reprezintă un set de convingeri cinice despre natura umană, moralitate şi legimitatea folosirii oricăror tactici pentru atingerea scopurilor personale. Catalin Uamandi teoretizează machiavelismul ca pe o atitudine în relaţiile interpersonale caracterizată prin: "iniţiativa unei persoane de manipula celelalte persoane cu care se află în interacţiune, pentru a determina un anumit comportament şi a-şi atinge, pe această cale, scopul propus" (1981 - Dicţionarul de psihologie socială). Machiavelicii utilizează deviza „scopul scuză mijloacele” , se aliază doar cu cei puternici pentru a-şi atinge scopurile, sunt reci şi calculaţi, au o stimă de sine ridicată şi acţionează în cea mai mare parte în interesul personal. 

Pentru a conchide suliniez ideea conform căreia realismul politic transformă forţa de instrument în esenţă a politicii. În acelaşi timp, el denudează conceptul de interes de orice conţinut social-istoric; raţiunea de stat a machiavelismului este invocată mai ales împotriva popoarelor, a libertăţii lor şi deci şi împotriva progresului. 

NB: Menţionez că această postare este sinteza unui amplu studiu pe care sper să-l încarc cât de curând pe Scribd pentru cei interesaţi de aprofundarea temei.

Bibliografie:

1. Ovidiu Trăsnea, Ştiinţa politică. Studiu istorico-epistemologic, Bucureşti, Ed. Politică, 1970, p.37-43. 

2. C. Antonoide, Machiavelli, vol.2, Bucureşti, Editura Cultura naţională, f.a., cap.II. 

3. Cf. şi Pierre Mesnard, L'essor de la philosophie politique au XVI e siecle, Paris, 1936 

4. Măştile puterii (Machiavelli, Principele şi Discursuri, Frederic II, Antimachiavel, B. Mussolini, Preludiu), Iaşi, Institutul European, 1996 

5. I. Kott, Sakeaspeare, contemporanul nostru, Bucureşti, ELU, 1969. 

6. R.V.Joule, Tratat de manipulare, Editura Antet, 1997 

7. Aronson, E, The Social Animal, San Francisco, Freeman 

8. Beauvois, J.L., La psychologie quotidienne, Paris, Presses Universitaires de France 

9. Coch, L&French, J.R.P, Overcoming resistence to change. Human Relations, 4, 512-533 

10. Teger, A.I., To much invested to quit. New York, Pergamon.

HR- Partener Strategic

Sub deviza, “Primul pas spre succes”, Asociaţia Studenţilor la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei (ASPSE Bucureşti) anunţă înscrierile pentru Conferinţa Naţionala “HR- Partener Strategic” care se va desfăşura în weekend-ul 16-17 februarie în Bucureşti la hotelul Minerva. Acest eveniment organizat de echipa proiectului Şcoala de HR se adresează tuturor studenţilor din ţară interesaţi de o carieră în domeniul Resurselor Umane.

Aflat la a VIII-a ediţie, proiectul “Şcoala de HR” este un proiect de tradiţie al ASPSE, care a luat fiinţă din dorinţa unor studenţi entuziaşti de a construi o structură propice interacţiunii dintre mediul universitar şi mediul business. În acest context conferinţa naţionala “HR-Partener Strategic” are ca scop facilitarea interacţiunii dintre mediul business şi cel universitar într-o manieră în care studenţii pot avea acces la informaţiile din domeniul Resurselor Umane prin intermediul unor specialişti din companii de renume precum: Achieve Global, Libra Bank, Adobe, JTI , Filip Morris, Danone, Qualia, Raiffesein , Unicredit Ţiriac, Kandia, Mercedes Benz, IMB, Centrofarm, Securitas, Medlife. Până la data de 14 februarie tinerii interesaţi de domeniul HR se pot înscrie la Conferinţa Naţională ”HR-Partener Strategic” completând formularul de înscriere de pe www.scoaladehr.ro şi urmărind noutăţile pe pagina de facebook Şcoala de HR.