vineri, 8 ianuarie 2010

Efectul Lucifer


“Senzaţia noastră de putere este mai vie când frângem spiritul unui om decât atunci când îi câştigăm inima.”

(Eric Hoffer, “The Passionate State of Mind”)

Totul porneşte de la întrebarea:

“Suntem capabili de rău?”

Ne temem de rău, dar suntem fascinaţi de el. Il respingem pe “celălalt” de lângă noi deoarece ni se pare diferit şi periculos pentru că e necunoscut, dar suntem încântaţi să contemplăm cazurile de abuzuri, de violenţă, de încălcare a codurilor morale, de excese doar pentru a fi la modă, sau cum ar zice tinerii franţuzi pentru a avea “l’air a la page”, altfel ieşi din tiparul “omului emancipat”. In ce masură acordăm suficientă atenţie acţiunilor noastre? Ce îi determină pe unii dintre noi să avem vieţi morale, oneste, în timp ce alţii alunecă spre imoralitate şi chiar crimă doar pentru a gusta din “afrodisiacul puterii”? şi totuşi toţi suntem oameni... sau în fine, să rectific… ar trebui să fim oameni!


2 comentarii:

  1. Elena iti recomand sa citesti Emil Cioran "Ispita de a exista" sa vezi acolo cum trateaza el acest efect Lucifer,in primul capitol mai ales ;).

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci Dragos! Am sa caut si cartea lui Emil Cioran:) Eu am citit "Efectul Lucifer" scrisa de Philip Zimbardo. Mi-a trebuit la facultate. E foarte interesant prezentat procesul de dezumanizare si aici. Si mai este si filmul "Das experiment" inspirat din aceasta carte care urmareste acelasi "efect Lucifer"!:)

    RăspundețiȘtergere