luni, 4 ianuarie 2010

Fă-ţi auzită vocea!


“A trăi inseamnă a lupta!” [Seneca]
Astăzi am fost la bibliotecă să caut nişte cărţi de care aveam nevoie pentru un proiect. In timp ce căutam cărţile cu pricina, mi-a făcut cu ochiul o carte cu copertă albastră, lucioasă pe care scria mare “A 8-a treaptă a înţelepciunii”, Stephen R. Covey. Cum curiozitatea mă cam însoţeşte de obicei, am răsfoit cartea ce cuprindea 2 părţi. Partea 1: Găseste-ţi vocea! şi Partea a 2a: Inspiră-le celor din jur dorinţa de a-şi găsi vocea! Hmm.. Interesante titluri! Mai dau o pagină şi văd o dedicaţie: “Pentru cei iluştri, umili şi curajoşi care ne demonstrează, prin propriul exemplu, că a conduce este o alegere, nu o poziţie ierarhică”. Mai răsfoiesc şi mă opresc la nişte rânduri care m-au convins că este o carte pe care trebuie să o citesc: “A fi eficient ca individ în lumea de azi nu mai reprezintă ceva opţional –este însuşi preţul intrării pe terenul de joc. Supravieţuirea, atingerea prosperităţii, inovarea, excelarea, fericirea depind de glasul vocii tale. Atunci când eşti angrenat într-o activitate în care îţi poţi folosi talentele şi pasiunea – iţi poţi descoperi vocea, vocaţia, codul sufletului.” Ei bine, deja rândurile nu mă mai lăsau in pace. Am luat cartea acasă şi am citit-o. Un adevarat best-seller ce prezintă aspecte ale realitătii aşa cum sunt ele astăzi, o reţetă de a fi “tu” în viaţă indiferent de X sau Y, de a lupta pentru a fi diferit de vocile pe care le auzim zi de zi:
“Sunt în impas, mă simt legat de mâini şi de picioare.”
“Asta nu-i viaţă, sunt epuizat – pur şi simplu terminat.”
“Poate că efectiv nu sunt genul de om care reuşeşte în viaţă.”
“Mă simt frustrat şi descurajat.”
“Pur şi simplu nu câştig destul ca să putem trăi decent. Parcă niciodată nu fac un pas înainte.”
“Nu mai suport stresul ăsta; tot ceea ce am de făcut e urgent.”
“Cu o soţie care nu mă înţelege şi copii care nu mă ascultă şi nu fac ce le spun, nici acasă nu e mai bine decât la serviciu.”
“Nu pot schimba nimic în viaţă.”
Si lista continuă…
Acestea sunt vocile pe care le auzim cel mai des la oameni. Si chiar dacă nu recunoaştem, ele au un ecou profund în tot ceea ce încercăm să facem. A poza în victimă înseamnă de fapt a renunţa la viitor.
VOCEA TA CE SPUNE?

2 comentarii:

  1. Vocea mea spune ca ce ai scris tu in articol e foarte adevarat.Trebuie sa invatam sa luptam, sa dovedim ce suntem si unde suntem...o sa caut si eu cartea ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da Dragos, o sa reusim! Viitorul apartine celor care cred in frumusetea propriilor vise! Believe and conquer! :)

    RăspundețiȘtergere