vineri, 29 octombrie 2010

Deşteaptă-te, române!

"Prefer să mor protestând, decât să trăiesc în genunchi."
(Emiliano Zapata)

Miercuri, 27 octombrie 2010 - Un grup de tineri din Iaşi se îndreaptă spre Bucureşti cu dorinţa de a li se alătura celor peste 100.000 de oameni prezenţi la meeting-ul naţional privind demiterea Guvernului Boc. Răsfoind moţiunea de cenzură mi-am pus întrebarea: aş vota-o sau nu? Dincolo de sarcinile de partid, de apartenenţa la un grup parlamentar, dacă aş fi singură în cabina de vot, doar cu propria conştiinţă. Mai întâi, foarte frumos spunea cineva, e "o chestiune de principiu. Partidele, aflate la guvernare sau în opoziţie, folosesc situaţia actuală a ţării, destinul cetăţenilor, pentru administrarea de lovituri (sub centură sau nu, aproape nu contează), adversarilor politici". Adică suntem nişte marionete în acest joc politic. Nu contează înţelegerea în scopul promovării binelui comun, ci doar exterminarea adversarului. Ce e şi mai trist e faptul că în rândul tinerilor se observă o tendinţă accentuată de nepăsare, de non-implicare, "Ce mă interesează pe mine dacă e X la conducere sau Y", "Ce-mi iese dacă....", etc.? Ne place să stăm pe margine şi să ne dăm cu părerea, să comentăm, că X, ba Y, ba Z e buba, fără să încercăm să ne spunem punctul de vedere şi mai ales să încercăm sa-l şi susţinem cu argumente.


Tineri din toată ţara, din Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Timişoara, Braşov, Satu Mare, Ploieşti, Prahova, Sibiu, Hunedoara, etc. s-au alăturat acestui protest ca semn al nemulţumirii şi al lehamitei pe care ni-l impune statutul de "tânăr" în România. Ajunşi în Bucureşti, la Arcul de Triumf, ne-am îndreptat paşii spre Piaţa Victoriei, colindând Bulevardul Kiseleff care parcă era martor la nemulţumirea fiecarui român în parte. De aici, s-a pornit spre Piaţa Romană-Piaţa Unirii-Piaţa Constituţiei (Parlamentul României). Deşi nu am participat propriu-zis la parcurgerea acestui traseu, am ajuns în Piaţa Constituţiei şi am fost unul dintre acei tineri care a vrut să fie prezent acolo. Am vrut să fiu prezentă acolo pentru că vreau să cred că pentru a reuşi în viaţă ca tânăr în România, nu trebuie neapărat să pleci în străinătate, vreau să cred că tinerii mai au (poate) speranţa că ceva se va schimba, cândva. Şi chiar dacă nu se va întâmpla aşa ceva, chiar dacă nimic nu se va schimba, am mulţumirea că am încercat, alături de alţi tineri, să reuşim.


Meetingul a început cu intonarea imnului naţional care ne-a reamintit nouă, tuturor, că suntem români şi că trebuie să luptăm pentru a fi români. Interacţionând cu cei din jurul nostru, am făcut cunoştinţă cu unul dintre liderii sindicatelor profesorilor, care, auzind că suntem tocmai din Iaşi, ne-a spus cu o voce dârză: "Asta înseamnă să ai atitudine!". Vreau să închei prin a spune: "Deşteaptă-te, române"!
"Curajul înseamnă să ştii de ce anume să nu îţi fie frică." – Platon

Un comentariu:

  1. Nu scrie bugetari pe fata voastra:))))
    Ce lozingi ati scandat :-"
    stiu eu una buna ;;)
    >>>Unu mic si unu chior si-au batut joc de popor<<<
    mai invatama niste fraze cu care le-ati umplut frigideru la nenorocitii aia :))

    RăspundețiȘtergere