sâmbătă, 16 octombrie 2010

Să ştii să dansezi în ploaie!

Des spunem că nu există iubire, ci doar un simplu sentiment sau stare de ataşament faţă de o persoană apropiată nouă, că nu există compatibilitate, ci doar o înţelegere reciprocă care la un moment dat se pierde şi ea. Des spunem că dacă şopteşti cuiva "Te iubesc" devii maleabil şi uşor influenţabil, pierzi din credibilitatea ta raţională. Ori, eu vreau să cred că acel simplu "te iubesc" te face puternic şi nu slab, te face frumos şi nu manipulator, te face să speri şi nu să deznădăjduieşti, te face să vezi frumosul din omul de alături în aşa fel încât să vrei să-l ai mereu alături. Căutând nişte informaţii pe net, am dat de blogul unei persoane care avea postată următoarea istorioară de mai jos. Ţin să precizez faptul că m-am bucurat citind articolul respectiv, iar acum am certitudinea mai mult ca oricând că da, se poate. Trebuie doar să vrei. Şi da, există iubirea aceea frumoasă pe care oricine şi-o doreşte, trebuie doar să o simţi acolo unde este. 

"Ce este dragostea?", ei bine cea mai frumoasă explicaţie am auzit-o de la un prieten care este asistent medical. 

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când în jurul orei 8,30 intră un domn bătrân, cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că era grăbit că are o întâlnire fixată la ora 9. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumate de oră până să vină medicul. Îl observ cum cată să se uite la ceas la fiecare minut care trece. 

Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce e vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă; în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi să mă lansez într-o mică conversaţie.Îl întreb cât de urgentă e întâlnirea pe care o are şi de ce nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. 

Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia. Politicos, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn, îmi povesteşte că soţia lui, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana bătrânului, dar el explica că ea nu-şi mai aminteşte de 5 ani cine este el…şi atunci îl întreb mirat: "Şi dumneavoastră vă duceţi zilnic să luaţi micul dejun împreună?” Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mâna, îmi spune: "E adevărat că nu mai ştie cine sunt eu, dar ştiu eu cine este ea”. 

Am rămas fără cuvinte, un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndeparta cu paşi grăbiţi. Asta e dragostea adevărată, asta e ce-mi doresc de la viaţă! Căci în fond, aşa este dragostea adevărată. Nu neapărat cea fizică, şi nici cea romantică în mod ideal. Să iubeşti şi să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce nu s-a întâmplat. Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au. Pentru că viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie!"

13 comentarii:

  1. Mi-a placut povestea. Dar ma intreb, cine face des afirmatia cu potrivirea, compatibilitatea? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos! Cred ca orice alt comentariu e de prisos...

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu cred ca fiecare vede dragostea in felul lui; important e ca partenerii unui cuplu sa o vada in acelasi fel, zic eu; iar daca e unilaterala... nu vreau sa fiu rautacioasa, dar cred ca asta se numeste mai mult obsesie decat drsagoste, pentru ca dragostea, iubirea, presupun reciprocitate; bineinteles, nu ma refer la cazul din poveste, aici cu siguranta a existat iubirea reciproca, altfel nu ar fi existat nimic care sa intretina "focul" in inima batranelului; pentru ca e foarte simplu sa te indragostesti, partea dificila consta in a-ti mentine sentimentele de-a lungul timpului...

    RăspundețiȘtergere
  4. @D.-R. - Da Diana, asa este, cateodata cuvintele sunt de prisos.

    @Sinziana: Bineinteles ca fiecare vede dragostea in felul lui. Si eu cred la fel ca a fost o poveste de dragoste frumoasa prin unicitatea ei, ceva pe cat de simplu, pe atat de sensibil. Si reciprocitatea de care vorbesti tu eu i-as spune incredere sau respect. Atunci cand dragostea e unilaterala intervine obsesia, frica ca celalalt nu-ti apartine, frica ca nu ai valoare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Hmm... Uneori mi se pare ca increderea e gresit inteleasa; la modul ca poate exista iubire reciproca si fara incredere; intr-adevar, acea iubire/relatie nu va rezista, dar increderea nu vine odata cu iubirea, increderea vine in timp, si se castiga destul de greu; ma refer la increderea aceea profunda,care te face sa simti ca-ti poti incredinta viata la propriu si la figurat persoanei de langa tine, nu la clisee de genul "am incredere ca nu ma inseala"

    RăspundețiȘtergere
  6. Iubire reciproca fara incredere? Adica ar fi ceva de genul "Te iubesc" dar nu am incredere in tine.. Oare e posibil? Eu as zice ca nu... Aceea nu mai e iubire. E orice, dar nu iubire. Si da, timpul intareste increderea si iubirea, dar nu timpul aduce increderea. Din moment ce zici "da, te iubesc", implicit zici "da, am incredere in tine". Eu cel putin asa cred. Dar ma poti contrazice! ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. :) cred ca pe subiectul asta as putea dezbate la nesfarsit... oricum, inevitabil vorbesc subiectiv, si raportat la experientele mele; da, poti iubi pe cineva fara sa ai incredere in acea persoana, si e iubire, pentru ca vezi tu, nu iubim intotdeauna ceea ce e bun pentru noi, si chiar daca creieruyl nostru o stie, inima nu e la fel de inteligenta; poti iubi o persoana care nu raspunde nevoilor tale, si atunci cum poti avea incredere sa-ti lasi viata in mainile lui? aici zic eu ca intervine timpul...pentru ca ori renunti, dar asta nu face ca ceea ce ati simtit sa nu fie iubire, ori invatati sa va modelati unul dupa celalalt, dupa nevoile partenerului in concordanta cu nevoile tale, si abia atunci poti vorbi despre incredere. sSi repet, ma refer la acel gen de incredere care te face sa spui "Da, pot trai toata viata langa aceasta persoana, pot intemeia o familie cu el, si stiu SIGUR ca voi fi fericit(a) si fara regrete!" Despre acest gen de incredere vorbesc eu, si trebuie sa recunosti, e destul de rara si de greu de obtinut! Tu crezi altfel?

    RăspundețiȘtergere
  8. wow...o povestire faina:) Visez la o asa dragoste...dragoste fara sfarsit... Dar de ce sa visez? De obicei visurile mi se spulbera inainte de a deveni realitate. Deci mai bine sssst....fara visuri!

    RăspundețiȘtergere
  9. @Ioana B.: De ce sa nu visezi si sa lupti pentru visul tau?

    RăspundețiȘtergere
  10. Corect; iubirea e total independenta de teorie, aici sunt intru totul de-acord cu tine; e subictivista, e unica, e imposibil de clasificat, definit sau cuantificat. Dar e asa placut sa incerci sa o diseci... :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Sinziana, da inteleg ce vrei sa zici si sunt total de acord cu tine. Inteleg la ce gen de incredere te referi. Doar ca nu cred ca poti sa afirmi ca iubesti (in sensul pur al acestui cuvant) pe cineva atat timp cat nu exista incredere. Indiferent daca persoana respectiva se pliaza sau nu pe principiile si nevoile tale, indiferent daca inima o ia inaintea mintii, indiferent daca nevoile partenerului sunt in concordanta cu ale tale sau nu, indiferent daca... Din moment ce zici " te iubesc" (repet, in adevaratul sens al cuvantului) zici implicit si "am incredere in tine".

    Dar, asa cum ai zis si tu, inevitabil apare subiectivismul. Si de multe ori, cand iubesti inima nu prea are nevoie de multa teorie:D

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, da, da, Sinziana. E asa de placut sa o diseci incet, incet, cu rabdare, cu tact si delicatete...8->

    RăspundețiȘtergere