joi, 25 noiembrie 2010

A iubi înseamnă a ierta…

Am selectat câteva fragmenţele superbe despre iertare găsite într-o revistă. Cât de frumos e omul care are puterea să-şi ceară iertare când greşeşte şi mai ales omul care ştie să ierte. Pe mine m-au acaparat rândurile de mai jos. Sper să vă placă!

"Am ajuns pe poziţia să înţeleg şi să justific acţiunile fiecărui om cu care intru în contact. Acţiuni care, la un moment dat, au provocat şi provoacă durere. Am observat că, nouă, oamenilor, ne lipseşte un element care este esenţial care face desosebirea între noi şi animale. Vorbim atât de des despre acest element, se fac emisuni TV, se scriu cărţi, apare în toate ziarele, în mai toate reclamele, s-au turnat şi se toarnă filme, se compun cântece, se scriu poezii…însă realitatea e una tristă: oricât de mediată e iubirea, de orice tip, omul nu ştie să iubească, şi asta pentru că una dintre cele mai importante caracteristici a iubirii e … iertarea, iertare la care oamenii se raportează foarte rar sau deloc.

Poţi spune „te iubesc” în foarte multe feluri, poţi arăta asta în şi mai multe feluri… însă adevăratul test al iubirii şi al prieteniei este atunci când eşti capabil/ă să ierţi. Ce înseamnă să ierţi? Înseamnă să uiţi! Expresia „iert, dar nu uit” este un slogan imbecil, care n-are nicio legătură cu iubirea sau cu iertarea, ci cu orgoliul. Acest slogan arată că omul e permanent în conflict cu sine … Raţional şi emoţional – cică – a iertat, însă faptul că i s-a greşit nu uită. Atunci ce a iertat? Ce iertăm atunci când iertăm? Nu iertăm oare greşeala? Că pe cel care a greşit îl iubim… iertăm greşeala, ca să îl putem iubi în continuare. În momentul în care nu uităm, dovedim ca ego-ul e mai puternic decât iubirea, şi că de fapt…nu am ţinut şi nu am apreciat omul acela…Am iubit, dar nu acea persoană…ci poate imaginea noastră din acea persoană. Iar atunci când nu putem ierta, de fapt nu ne iertăm pe noi înşine (în primul rând). "Zeului" dinlăutru nu-i convine faptul că a fost „pocnit” de un muritor…
.
Noi „iertăm” pentru că aşa se cade. Însă nu înţelgem un lucru: şi anume că „a iubi înseamnă a ierta”. În realitate resentimentele vor exista întotdeauna. Atât timp cât exista ego şi e mai puternic decât omul de alături care ţi-a greşit."
.

7 comentarii:

  1. Frumoase ganduri,dar cat de realizabile?

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina, eu cred că dacă vrei, poţi! Eu personal, cer iertare atunci când greşesc şi mă simt bine când fac acest lucru. Chiar dacă persoana respectivă poate consideră asta o slăbiciune din partea mea, pe mine chestia asta mă face puternică şi am conştiinţa împăcată ca mi-am asumat responsabilitatea unui act pe care l-am făcut din diferite motive şi în diferite circumstanţe. Şi totodată consider că e un drept... Atâta timp cât sunt om, am dreptul de a greşi!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. hai sa fim seriosi, eu unul cred ca vorbim de SF-uri aici... ori eu traiesc pe alta planeta ori tu crezi altceva (ireal) despre oameni...

    RăspundețiȘtergere
  4. Florin, fiecare dintre noi are propriile opinii, pareri, argumente, etc. in sustinerea punctului de vedere. Iar in ceea ce priveste afirmatia "tu crezi altceva ireal despre oameni" e o judecata pur subiectiva, neconcretizata pe baza vreunui argument valid. Cred ca trebuie sa ne respectam dreptul la opinie si sa incercam sa ne si justificam optiunea in acelasi timp. Nu vorbim de dragul de a dezbate SF-uri. Cel putin nu acesta este obiectivul meu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Iubim intotdeauna o imagine, egocentrismul nostru ne face sa cream mai intai imaginea dupa chipul si asemanarea noastra si apoi s-o iubim. Fatalmente imaginea este perfecta dar modelul nu. Ar trebui sa fim in stare mai intai sa ne iertam pe noi pentru abaterea de la realitate, pentru chipul cioplit pe care il iubim in loc sa iubim fiinta reala, imperfecta dar reala, pentru ca dupa ce nu suntem in stare sa acordam iertarea suferim de doua ori, atat pentru pierdere cat si pentru eroarea propriului ego. E destul de complicat, ca tot ce e uman si imperfect, dar face ca trecerea prin viata sa fie mai interesanta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt de acord cu punctul tău de vedere Valentin! "pentru că după ce nu suntem în stare să acordăm iertarea, suferim de două ori, atât pentru pierdere cât şi pentru eroarea propriului ego". Cât de adevărat!

    RăspundețiȘtergere