duminică, 13 martie 2011

Contrautopia “NOI”


"Şi oamenii mărşăluiesc fericiţi. Nu există eu, există doar noi."

“Noi” este o contrautopie care denunţă, cu mijloacele ficţiunii literare, imbecilitatea utopiilor care promit, în schimbul ingineriilor aplicate umanului, fericirea.

Prin contrautopie se înţelege o povestire utopică, îndreptată contra iluziilor din utopia socială sau tehnică implicită epocii în care trăieşte autorul ei. "Regula" generală a speciei pretinde că într-o contrautopie scriitorul să descrie o lume ostilă omului, privit ca individ sau ca umanitate. Demonstraţia sau operaţiunea logică pe care o sugerează ca literatură contrautopia echivalează cu artificiul cunoscut sub numele de "reducere la absurd". Într-o contrautopie, valoare redusă la absurd e OMUL.

Roman de factură fantastică, de anticipaţie, roman antiutopic sau premonitoriu, de dragoste sau politic, demascator al ororilor regimurilor totalitare (deşi când a fost scris bolşevismul abia se instala în Rusia), “Noi” ne prezintă un proces amplu de dezumanizare, de pervertire a idealurilor. Grotescul acţiunilor relatate nu sunt altceva decât consecinţele monstruase ale modelării omului de către totalitarismul opresiv.

Întreaga carte ne îndeamnă la o reflecţie asupra istoriei noastre, a ceea ce am fost, ce suntem şi ce putem fi.

„Am conştiinţa eului meu. Dar tot aşa e conştient de sine şi îşi recunoaşte individualitatea numai ochiul în care a intrat un gunoi, degetul care coace, dintele bolnav: în stare de sănătate ochiul, degetul, dintele parcă nici n-ar exista. E limpede: conştiinţa de sine este o boală”. (Evgheni Zamiatin, "Noi")

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu