vineri, 1 aprilie 2011

Aromă de Soare

Iubesc poezia. Mi-s dragi cuvintele. Cred că e forma cea mai rafinată, pură şi sensibilă de a-ţi aşterne sentimentele pe hârtie. "Suflul" poeziei cucereşte universul uman de multe ori strivit de cuvintele mult prea umane. Cea mai frumoasă definiţie a poeziei am găsit-o la marele poet Grigore Vieru, care o defineşte astfel: "Poezia este secretul creierului scăpat din gura inimii."

Superb! Am scris despre poezie deoarece zilele acestea am citit o poezie minunată, scrisă de un coleg, o poezie cu aromă de soare care invită cititorul la sensibilitate, la ieşirea din neutralitate şi din banalitatea cotidiană. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să-şi ofere privilegiul de a re-simţi starea de poezie.


"Mă încălzesc cu o
bucată din marea caldă.

Îmi îngrijesc pielea cu
alge din nisip.

Mă gândesc la ţine
privind la orizontul literal.

Te iubesc cu aromă din
Soare.


Te văd grăbită prin Cer,
distinsă prin refren.

Asculţi motive privind,
şi te rogi pentru clipe de senin.

Simţi anotimpul în piept,
Şi te prinzi alături de el."

( “Aromă de Soare”, Dragoş-Andrei Preutescu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu