duminică, 2 octombrie 2011

Elena


Elena? Un nume ce vine din veacuri,
Îl au unele fete de la noi şi din lume,
Ea poartă şi-o cruce ce-i plină de leacuri,
Uşoară sau grea, ce-i face renume.

De-i cea din istorii sau cea din poveste,
De-i fată sau mamă, Elena-i un har,
E floare din seră sau cea de pe creste
Ce-şi varsă parfumul, Elena-i un dar!

Când ea este mamă, izvor de viaţă,
Îşi creşte copiii cu aripi de vânt,
Cu zâmbet pe buze, mereu îi învaţă
Să fie cristalul, o floare, un cânt.

Când ea e soţie puteri îţi pulsează
Alături de tine, oriunde, oricând.
Simbol al iubirii, Elena visează
Să-ajungă la stele, spre-nalturi zburând.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Frumoasă mi-e fata când pleacă la horă,
Îmi spune Elena, cu zâmbet hoinar,
Prea mulţi îşi doreau să mi-o ducă de noră,
S-o fure ar vrea! Dar e în zadar.

Frumoasă-i Elena, un nume-n istorii,
Simbol al puterii, credinţe-i creştine,
Pe unde ea trece, aduce victorii,
Chiar dacă adesea, sfidează destine.
[...]

~Corneliu Zegrean~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu