vineri, 13 ianuarie 2012

Ion


Nu, nu e vorba de romanul "Ion" al lui Liviu Rebreanu, e vorba de romanul eponim Ionuţ Croitoru. Întâmplarea face că suntem colegi de grupă la facultate de aproape 3 ani şi dacă m-ar fi întrebat cineva până mai ieri cum l-aş descrie într-un cuvânt, fără doar şi poate aş fi zis: "miştocar". De ce? Pentru că glumeşte atât de mult încât nu mai ştii când vorbeşte serios. Are atâţia gărgăuni creativi în cap încât pentru a-i ţine pasul trebuie să fii într-o formă foarte bună şi să ai la rândul tău un întreg arsenal de replici glumeţo-miştocăreşti. Ori, eu nu sunt adepta acestui stil. Când e să glumesc, glumesc, intru în joc, ţin pasul, dar când e ceva serios, cer aceeaşi seriozitate.

Ei bine, ieri m-a rugat o colegă să particip la un eveniment pe care îl organizase ea împreună cu nişte colegi. Acolo mă întâlnesc cu Ionuţ Croitoru. După acest eveniment, am hotărât cu toţii să mergem la "Curtea Berarilor" să ne bucurăm de reuşita respectivei acţiuni. Acolo, scaunul meu se afla lângă scaunul lui Ionuţ Croitoru. Evident mă gândisem că trebuie să-mi activez ironiile şi că voi avea parte de o seară "glumeaţă".

Am comandat un vin fiert, Ionuţ o bere şi am început să vorbim şi să vorbim şi să vorbim. La un momentat dat amândoi aveam lacrimi în ochi pentru sinceritatea cu vorbeam. Instant realizasem cât de frumos e omul pe care îl aveam alături: "Elena, eu nu sunt un miştocar. Glumele pe care le am în program sunt un mecanism de apărare pe care trebuie să îl afişez în exterior!".

Am avut parte de o discuţie atât de faină şi de matură, încât sunt uluită cât de mult putem greşi în perceperea unui om. Ajungând aproape de casă, pentru că m-a condus "ca să mai stăm de vorbă", mă strânge în braţe şi îmi zice că îi pare rău că nu s-a lăsat descoperit mai de demult.

Întâmplarea de ieri îmi dă de gândit. Oare pe lângă câţi astfel de oameni trecem zilnic şi nu îi apreciem la adevărata valoare din cauza prejudecăţilor? Greu de ghicit!

PS: Merci Ionuţ Croitoru pentru că mi-ai amintit cât de frumos e să fim oameni!

4 comentarii:

  1. Imi place cand oamenii scriu despre oameni. Este de apreciat acest lucru. Il cunosc pe Ionut din diverse activitati si cred ca ceea ce ai scris despre el se potriveste. E important sa invatam de la fiecare cate ceva. Cheers!

    RăspundețiȘtergere
  2. un big LIKE pentru faptul ca Ionut a fost el intr-un "moment" (de cateva ore) de sinceritate in fata ta...frumos scris!

    RăspundețiȘtergere