joi, 17 mai 2012

15 Lei!

Vreau să încep postarea aşa: „Cu prostul neşcolarizat / Te lupţi puţin şi ai scăpat / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are şcoală”

Am făcut modulul Pedagogic în timpul facultăţii, urmând ca în acest semestru să finalizez cursurile. Note faine, cunoştinţe interesante, un demers aparent normal până în ultimul semestru, acum, când pac, studenţii trebuie să facă practica pedagogică, mai exact să predea la licee din Iaşi pentru a-şi exersa tactul pedagogic. Nimic neobişnuit până aici. Fiecare am fost repartizaţi la câte un liceu, unii au predat deja, toate bune şi frumoase. Dar ce te faci când profesorul coordonator al clasei spune aşa grupului de studenţi din care fac şi eu parte: „Nu mai predaţi măi! Îmi deranjaţi orele, sunt în urmă cu materia! Puneţi fiecare câte 15 lei să cumpăr nişte cărţi şi eu vă dau notele!” Pe lângă faptul că îţi repugnă calitatea omului pe care îl ai în faţă, primul lucru la care m-am gândit a fost o incursiune în lumea lui Ceaşcă, atunci când treceai şcoala cu 2 gâscani şi 3 kile de caş. Ori nu! Nu am nevoie să-mi cumpăr o diplomă pe care habar n-am dacă am să o folosesc în viitor. 

Dar mi-e ciudă! Mi-e ciudă că există oameni a căror coloană vertebrală nu numai că e şubredă, dar e sfărâmată în bucăţi, e zero barat. Ce facem? Întreba cineva. Dăm banii sau ne revoltăm? Deznodământul e mai puţin interesant. Pentru mine important în această poveste e că sunt oameni care nu-şi merită titulatura de „oameni cu studii superioare”, nici măcar "oameni cu studii inferioare" nu se pot numi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu