Politica alegerii

Dragoş-Andrei Preutescu: Ca parte integrantă a unei societăţi, fiecare cetăţean are dreptul de alegere şi exprimare a propriilor opinii. Politica alegerii este un demers greu şi foarte contorsionat atunci când suntem puşi în faţa preferinţelor. Este an electoral şi avem datoria să ne exprimăm opţiunile. Curios este că nu avem de înfruntat doar lipsa de responabilitate şi informare a multora dintre noi, dar mai avem de combătut şi lipsa de dreptate şi adevăr a mass-mediei. Mai este timp de alegeri greşite? Mai putem noi dobândi o intuiţie pentru politica alegerii corecte? Mai are cetăţeanul o alegere deliberativă, bazată doar pe propriile deprinderi civice? Sunt întrebări pentru care răspunsurile nu pot avea ieşire, dar totuşi vreau să încercăm să oferim o opţiune-alternativă pentru cei care încearcă să găsească o cale spre o bună politică a alegerii.

Elena Ungureanu: Furtuna politică a început. Ceea ce ar trebui să fie o luptă pentru putere şi un test de moralitate politică este de fapt o luptă dintre bine şi rău însufleţită de discursuri demne de milă, specifice oamenilor care nu ştiu să câştige prin propriile forţe, oameni fără coloană vertebrală care „se joacă” de-a politica, joc în care atuul din mânecă nu este altul decât mânjirea numelor contra-candidaţilor. Şi totuşi noi nu putem sta ca martori inactivi la acest joc. Trebuie să facem o alegere. Trebuie să ne poziţionăm în favoarea unui jucător, de partea viitorului sau împotriva lui. Ce ne determină să optăm pentru unul sau pentru altul? Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine tot circul acesta electoral mă amuză. Nu cred în campaniile actuale şi nu cred în promisiuni. Singurul mod de a mă convinge că un candidat este mai capabil decât altul sunt faptele. Încerc să analizez ceea ce a făcut candidatul pentru oraşul respectiv. Mă uit în jur, compar pe X cu Y, încerc să fac conexiuni privind rezultatele dovedite în domeniul politic. Asta ne lipseşte nouă! Gândirea critică. Trecem prin cabina de vot ca „Vodă prin lobodă” , asta în cazul fericit în care mergem la vot. De ce să ne lăsăm la îndemâna unor papă-lapte când puterea este în mâinile noastre?

Dragoş-Andrei Preutescu: Sistemul la care noi am aderat au adus în faţă şi aceşti papă-lapte la care faci referire. Depinde ce înţelegi prin papă-lapte în politică şi mai ales în campania electorală de faţă. Pe mine însă mă interesează altceva. Sunt interesat de maturitatea politică, care este aceeaşi cu o gândire critică, menţionată de tine mai sus.  Majoritatea dintre noi suferă pe baza propriilor acţiuni. Au un nivel ridicat de încordare civică pentru că s-au prins în ea în momente de confuzie. Oamenii trebuie să aibă şi un simţ practic al votului, al alegerii. Să conştientizeze rolul pe care îl poartă şi pentru ce îl poartă. Noi facem un lucru greşit, ne punem în slujba unei trădări de la început. Trădarea amintirilor, a regretului, a dezgustului. Ne trădăm propriile gânduri critice pentru că de multe ori ne este frică să acceptăm schimbarea şi curajul de o alegere justă, cunoscută. Avem nevoie de integritate pentru a ne elibera de inconştienţa urmăririi drumului bătătorit şi scufundat în netrebnicie. Avem nevoie să învăţăm o politică a alegerii. Cine crede în sondaje? În roboţei ciopliţi cu unghia? Nimeni, sau poate toţi. Te întreb, unde putem noi găsi, la nivel de comunitate, acea maturitate politică din poziţia de alegători? Dacă avem răspunsul aici, avem şi acţiunea definită de rolul pe care îl purtăm.

Elena Ungureanu: Îmi permit să afirm că din peisajului politic actual lipseşte acea maturitate politică din partea alegătorilor. Unde o putem găsi? Din păcate, ea nu se găseşte, ci se formează în timp. Rafinamentul cetăţeanului român în materie de politică este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. Democraţia constituţională presupune lupta între partidele politice. Indiferent de modul transparent sau mai puţin transparent în care se realizează această competiţie, este evident faptul că un alt sistem mai bun decât cel democratic, nu există. Dar câţi dintre cetăţenii cu drept de vot se informează asupra a ceea ce votează? Puţini. Câţi ştiu ce presupune Constituţia României, spre exemplu? Şi mai puţini. Aici consider eu că trebuie lucrat în primul rând, la educaţie. Pentru a ne elibera de inconştienţa urmăririi drumului bătătorit şi scufundat în netrebnicie, trebuie voinţă şi implicare. Interesul scăzut manifestat de către cetăţeni pentru sectorul politic este un indice ce măsoară credibilitatea clasei politice. Totul e ca un cerc vicios. Trebuie să ne oprim şi să cugetăm. Să încercăm să ridicăm capul din mocirlă!  

Dragoş-Andrei Preutescu: Dacă vorbim de educaţie în politică, făcută de politicieni (mai ales cei din România), atunci vorbim de o frumoasă îndoctrinare forţată. Sau greşesc? Revenid la subiectul nostru, politica alegerii, pe mine mă fascinează lipsa de viziune la nivel de comunitate, despre care tu nu mi-ai spus nimic. Ce trebuie să ofere competiţia electorală? Nu bătaie, bădărănie, rânjete. Alegătorul este cuprins, ca şi politicienii de altfel, de o febră electorală. Febra asta e bazată pe o lipsită cumpătare şi nesiguranţă. Eu spun că mai important este să conştientizăm dreptul de vot şi apoi să trecem la fazele următoare, înţelegere, maturitate, masă critică. Sau poate fi şi invers procesul? Te las pe tine să ne explici. În privinţa candidaţilor, nu există unul perfect, ci trebuie să existe unul potrivit, la momentul potrivit. Şi slavă Domnului, momente sunt, doar că nu avem noi simţul potrivirii şi al privirii în perspectivă. Şi crede-mă, a se potrivi nu înseamnă neapărat 101% din voturi. Potrivirea asta e pentru turme. Ştii cum spune Platon: “E mai uşor a vorbi despre zei, decât despre oameni.”

Elena Ungureanu: O viziune politică fermă, clară şi de lungă durată se dovedeşte în timp, nu se teoretizează în campania electorală. Cum am mai spus şi anterior promisiunile pentru mine au valoare zero.  Iar dacă nu ai tu grijă de tine, nimeni nu o va face. Şi cu atât mai puţin statul! Ce ne rămâne de făcut? Să mergem la vot! Chiar dacă eşichierul politic e putred în genere şi trădează interesele românilor, există câteva excepţii. Sunt candidaţi care încearcă să se trezească. Pe ei trebuie să-i căutăm. Pe acei oameni care pot produce schimbarea. Haideţi să nu fim „cetăţeni turmentaţi”! De ce să ne lăsăm conduşi ca nişte oi, în loc să gândim, să alegem, să decidem?

Noi mergem la vot! Voi?

Elena Ungureanu

Dragoş-Andrei Preutescu