joi, 22 august 2013

Cătălin Moroșanu aleargă pentru copiii cu autism

Cătălin Moroșanu, pugilistul român profesionist la categoria grea, supra-numit “Moartea din Carpați” se alătură Maratonului Sănătății și va alerga pentru copiii cu autism, Sâmbătă, 24 august, începând cu ora 10:00, la Iași. Fără multe discuții, pe un ton direct, sigur și cert, Cătălin a rostit: Da, alerg pentru copiii cu autism


“Cel mai mult mă remontează încrederea în Dumnezeu.” 

Elena Ungureanu: Un efort pentru o cauză nobilă. Ce te-a determinat să te alături Maratonului Sănătății și să spui “Da, alerg pentru copiii cu autism”? 
Cătălin Moroșanu: În primul rând, cred că toți oamenii din Iași, din România sau chiar din lume, trebuie să se alăture unei cauze nobile. Să știți că această tulburare nu este una ușoară, mulți copii nu sunt conștienți de așa ceva pentru că ei trăiesc în altă lume. Iar cel mai mult suferă părinții, suferă mama, suferă tata, sora, fratele. Este foarte greu să ai un copil care nu te recunoaște, care trăiește în propria lume și cred că aceasta este cea mai mare pedeapsă pentru un părinte. De fapt nu pot să-i spun pedeapsă. E un lucru foarte greu de cărat în spate. Deci cam oricine din Iași care vrea să participe la acest maraton trebuie să gândească în primul rând cu sufletul, trebuie să vină cu sufletul și trebuie să facă o faptă bună pentru că de făcut lucruri rele, facem în fiecare zi. Trebuie să ne alăturăm acestor familii și să-i ajutăm să le ușurăm sarcina să poată să-și crească copiii cât mai sănătoși. 

E.U.: Care crezi că ar trebui să fie calitățile unei persoane care aleargă la Maraton? 
C.M.: Este o competiție la care orice persoană poată să vină. Nu avem nevoie de prea multe calități fizice. De la cea mai mică vârstă până la vârsta a treia. Nu are importanță. Repet, alergăm cu sufletul, alergăm pentru o cauză nobilă și nu trebuie să fii înzestrat, să ai calități de atlet ca să poți să participi la acest maraton. Există maratonul de performanță unde într-adevăr sunt persoane care se antrenează, dar aici nu este cazul. 

E.U.: Ai câștigat sezonul 10 al concursului “Dansez pentru tine”. Vei fi învingător și la Maratonul Sănătății? 
C.M.: Nu cred. Nu-mi place să dau pronosticuri. Am 110 kilograme, sunt destul de mare și nu cred că voi avea șanse să câștig acest maraton, dar v-am spus: eu alerg cu sufletul, alerg pentru părinții care cresc acești copii și îmi doresc ca împreună să le ușurăm viața. 

E.U.: Ca să fie frumos trebuie să fie greu? 
C.M.: Întotdeauna. De obicei dacă te chinui să realizezi ceva, atunci ai cea mai mare satisfacție, în momentul în care ai muncit foarte mult și ai văzut că după sacrificii mari, ai reușit să ajungi acolo sus sau să-ți realizezi țelul. Cred că e cea mai mare satisfacție din lumea asta. Iar acest mesaj este aplicabil și pentru părinții care au acești copii. Trebuie să încerce diferite tratamente, terapii pentru a reuși să-și facă copilul mai sănătos. 

E.U.: Cum se explică faptul că România are mai multe alergătoare de performanță dar nu și bărbați?
C.M.: Sincer sa-ți spun, nu știu. Cred că alergătoarele sunt mai predispuse la atletism. Nu știu. Am impresia că la femei este și mai ușor pentru că performanțele care trebuie scoase sunt mult mai ușoare decât la bărbați care, săracii, trebuie să fugă să rupă munții în două (râde)

E.U.: Cât din drumul parcurs până acum a fost inspirație, și cât transpirație? 
C.M.: 50 și 50 %. Nu poți să nu transpiri. Dacă n-ai transpirat înseamnă că te-ai lăsat doar în baza Providenței, însă trebuie să și muncești. Fără muncă nu ajungi nicăieri. Iar restul de 50 %, da, îl las în seamă Providenței. Eu am fost norocos. Norocul m-a ajutat să ajung unde sunt acum. Dar dacă nu mă antrenam și nu făceam atâtea sacrificii în fiecare zi, nu ajungeam unde sunt. 

E.U.: Ce te remontează atunci când ai momente de derută? 
C.M.: Cel mai mult mă remontează încrederea în Dumnezeu. Oricât de mult ne-am răzvrăti împotriva lui și îl întrebăm “Doamne de ce mi-ai dat această povară pe care o car în spate?” și îl învinovățim, “De ce mi-ai făcut lucrul acesta că eu nu ți-am făcut nimic?”, trebuie să ne dăm seama că orice am încerca tot la El ne întoarcem, tot la El ajungem. Putem să fim intelectuali, putem să fim profesori, putem să fim măturători de stradă, tot la Dumnezeu ajungem. Nu putem să schimbăm soarta și trebuie să ne gândim că acești copii care suferă de această tulburare o să ajungă direct în Rai pentru că ei nu știu ce înseamnă păcat. Trebuie să ne bucurăm că sufletul lor este nepătat și o să ajungă acolo la Dumnezeu. În orice situație dificilă trebuie să apelăm la Dumnezeu. 

E.U. La ce te gândești în timpul curselor sportive? Cum te motivezi să continui? 
C.M.: În momentul în care avem o competiție sportivă, este normal să avem momente de cumpănă. În primul rând te gândești la cât de mult te-ai antrenat, apoi te gândești la familia ta, la oamenii care te privesc și îți dau o energie pozitivă. Pentru că eu cred în această energie pozitivă și o accesez în momentul în care mă lupt. Mă gândesc și la Dumnezeu nu în sensul că trebuie să îl bat pe cel din fața mea, ci că trebuie să câștig competiția. Noi trebuie să avem credință, credință în tot ceea ce vrem să facem: credință să învingem, credință să luăm note mari la școală ș.a.m.d. Este acea portiță care se cheamă credință și am credință atunci când am un moment dificil că voi câștiga sau măcar că voi merge mai departe. Aceasta mai necesită și o călire. Trebuie să fii călit în așa ceva. Și această călire o faci la antrenamente. Când ai un moment dificil de depășit trebuie să înveți să depășești acel moment. 

E.U.: Te admirăm cu toții pentru rezultatele excepționale obținute în domeniul sportiv. Ce simți când ești pe podium? 
C.M.: Știi filmul acela: I am the king of the world? (râde) Mă simt foarte bine. Eu cred că satisfacția pe care o am pe ring nu poate fi explicată prin absolut nimic. Nu există termen de comparație. Sunt cel mai fericit în acel moment, mă simt apreciat de oameni. Mă simt ca un gladiator. Până la urmă noi toți, în viața aceasta pe care o avem, căutăm să fim apreciați de cei din jur prin tot ceea ce facem. Oricine, orice face, caută să fie apreciat. Caută apreciere și caută recunoștință. Cred că pe ring am recunoștința supremă și cea mai mare satisfacție a mea. 

E.U.: Care este mesajul tău pentru cei care nu știu încă dacă să se alăture Maratonului Sănătății? 
C.M.: Alăturați-vă Maratonului Sănătății și faceți o faptă bună, faceți-o pentru sufletul vostru. Trebuie să ne creăm câte o comoară în cer, să o facem pentru semenii noștri și faceți ceea ce simțiți din inimă!

Un comentariu:

  1. Dragut din partea lui ca a sustinut cauza, dar era si mai simpatic daca se implica pana la capat in eveniment(putina transpiratie nu strica nimanui)

    RăspundețiȘtergere