joi, 12 septembrie 2013

My baby, you...!

Îmi spune baby (a se citi beibi). Dacă mi-ar zice așa altcineva, m-ar enerva fără doar și poate și aș găsi o soluție să mă lipsesc de acest apelativ. Dar când îi aud vocea și modul în care mi-o spune, e imposibil să nu-mi placă. A fost lângă mine în momentele importante și mai puțin importante, am plâns împreună, am râs, am depănat amintiri. Când mă aflam în impas și aveam nevoie de cineva, putea să fie și ora 3 noaptea, luam telefonul și sunam: "baby, am nevoie de un sfat!" Și era acolo. Lângă mine. Parcă o aud: "Hai băi Elena, ce-i cu tine? Tu poți!"


Îmi aduc aminte că în una dintre drumețiile noastre prin țară a trebuit să schimbăm trenul în gara Beclean pe Someș pentru a ajunge la destinație. Timp de așteptat 4 ore. Eram doar noi două, noaptea. Ne gândeam că o să ne plictisim, că nu o sa avem ce face, scenarii de genul. Ei bine, acele 4 ore au fost excepționale. Am râs cu poftă și orele au trecut ca clipele. Și asta pentru că aveam lângă mine un om fain, foarte fain. Toate nimicurile despre care am vorbit au fost geniale. 

Au fost și momente în care am avut păreri în contradictoriu și ego-ul fiecăreia începea să-și ceară drepturile. Atunci, ea liniștea apele simplu, cu o replică ce mă lăsa descoperită: "Elena, eu nu pot să mă cert cu tine." Și cu lacrimi în ochi, reinventam prietenia și o făceam mai frumoasă și din ce în ce mai puternică.


Astăzi acest om crește în valoare. Eu îi doresc ani mulți și buni, plini de împliniri personale și profesionale. Eu promit să fiu acolo lângă tine și să te sprijin de fiecare dată când voi avea ocazia. Să crești frumos și bine, să ai încredere și să ridici standardele, să râzi din inimă și să-i molipsești și pe alții. Te iubesc, ursuleț șmecher!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu