marți, 29 octombrie 2013

Experiența Dada

În perioada 2007-2009 am urmat cursurile Centrului de Excelență la Limba și Literatura Română, având ca mentori câțiva dintre cei mai elitiști profesori ai liceelor ieșene, oameni de un caracter și de o valoare umană cum rar întâlnesc. Astăzi, dacă îi văd pe stradă, mă înclin în fața lor și le mulțumesc pentru una dintre cele mai importante lecții care m-au învățat: în viață, întotdeauna, trebuie să ridici ștafeta. Prin muncă, pasiune și ambiție. 

Dar altceva vreau să punctez. Acolo am auzit pentru prima dată despre “dadaism”. Serinella Marian, profesoara care m-a determinat să iubesc poeziile, ne vorbea la vremea respectivă despre un curent artistic despre care nu auzisem niciodată, nimic. Și cu cât aflam mai multe despre el, cu atât mi se părea mai interesant. Despre asta e vorba. Despre Dadaism. Denumirea acestei mișcări artistice, Dadaism, provine din franțuzescul dadisme (dada = căluț de lemn în limbajul copiilor) și presupune o delimitare clară între gândire și expresie, contrazicând conținutul până la negare. 

Tristan Tzara, fondatorul acestui curent afirma: “În manifestul mișcării ‘Dada’ se vorbește despre delimitarea dintre gândire și expresie, se contrazice totul până la negare: abolirea logică, dansul neputincioșilor creației: dada; abolirea arheologiei: dada; abolirea profețiilor: dada; abolirea viitorului: dada; credința indiscutabilă în fiecare zeu produs imediat al spontaneității: dada. Marele secret este aici: gândirea se face în gură. Apriori, dada pune înaintea acțiunii și înainte de tot îndoiala: dada. Dada se îndoiește de tot.” Tristan Tzara (pseudonim care sintetizează conotația de “trist în țara sa”) a avut la bază un principiu care imprimă artei o libertate absolută: “Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți totul într-un sac, mișcați.” 

Această mișcare s-a manifestat atât în artă cât și în literatură ca un act de revoltă împotriva valorilor burgheze, având ca nucleu central independența absolută a individului. Rețeta integrală a unei creații dadaiste ne-o oferă însuși Tristan Tzara, în Manifest despre amorul slab și amorul amar, 1920. 

Ca să faceţi un poem dadaist
Pentru a face o poezie dadaistă 
Luaţi un ziar. 
Luaţi o pereche de foarfeci. 
Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre. 
Decupaţi articolul. 
Tăiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate aceste articole într-un săculeţ. Agitaţi-l încetişor. 
Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage. 
Copiaţi-le cuviincios. 
Poezia vă va semăna. 
Şi iată-vă un scriitor infinit de original şi înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari.

Dadaismul lui Tzara a fost cea mai negatoare din toate orientările avangardei: "o mare acțiune distrugătoare negativă trebuie săvârșită". Dada detronează arta negându-i necesitățile și funcțiile sociale. Nihilismul său nu este radical, ci gata să reafirme existența și bucuria de a trăi, deoarece formula Dada este egalată, în concepția lui Tzara, cu libertatea și viața.

Sursă bibliografică:
Hans Richter, Dada, art and anti-art, Edition de la Connaisance, Bruxelles, 1965

Un comentariu:

  1. Din punctul meu de vedere, Centrul de Excelenta (CEX) ajunge sa te formeze din multe puncte de vedere, mai ales in perioada liceului, perioada in care caracterul tinerilor este intr-o continua formare, capatand usor dar sigur aspecte profesionale. Mentalitatea pe care ti-o formeaza o astfel de experienta ajunge din pacate sa fie mult prea putin pretuita astazi, cand tot mai multi nu mai aloca timp educatiei, trecand aproape degeaba prin stagii ale unei formari ce pare sa nu mai aibe vreun sens. Cu siguranta astfel de amintiri nu se uita niciodata!

    Keep in touch!

    RăspundețiȘtergere