joi, 21 noiembrie 2013

A deveni o persoană

La mijlocul secolului trecut, ideile lui Carl R. Rogers au contribuit la dezvoltarea psihologiei umaniste și ulterior au avut un impact major în domenii largi care cuprind relațiile interpersonale, viața politică, educația, managementul organizațiilor, conflictele internaționale de natură politică, etnică sau religioasă. Vocea lui Rogers – caldă, entuziastă, încrezătoare, grijulie – constituie elementul care leagă eseurile disparate ce alcătuiesc volumul “A deveni o persoană”, structurat în 7 părți (1.Personal vorbind, 2.Cum pot să te ajut?, 3.Procesul devenirii persoanei, 4.O filosofie a persoanelor, 5.Obținerea faptelor concrete: locul cercetării în psihoterapie, 6.Care sunt implicațiile pentru viață?, 7.Științele comportamentale și persoana). 

Prin lectura volumului facem cunoștință cu un om care încearcă, răbdător, dar cu toate resursele de care dispune, să-i asculte pe alții și să se asculte pe sine. Această ascultare atentă este pusă deoparte în slujba individului și în cea a marii întrebări – ce înseamnă să devii o persoană. Descriindu-și clienții, Rogers adoptă limbajul și prozodia existențialismului. El scrie despre un bărbat plin de frământări interioare: “În clipa aceea, el e totuna cu implorarea sa, complet, în întregime. În acea clipă, e una cu dependența sa, într-un fel care-l uluiește.” Rogers face lucrul pentru care l-au satirizat generații întregi de studenți la psihologie – repetă spusele clienților. Dar el rezumă totodată sentimentele clienților cu precizie, cu o mare frumusețe a exprimării și cu o generoasă nesiguranță. Și se vădește genial în a-i accepta pe alții. 

Succesul enorm al acestei cărți se datorează faptului că ea este de fapt o invitație la o călătorie pe drumul devenirii ca persoană, în care începi să te depărtezi de împlinirea așteptărilor altora, să te asculți pe tine, să te accepți așa cum ești, să ai încredere tot mai mare în organismul tău, să înțelegi cum arată lumea ta interioară și apoi să-ți dai voie să-l înțelegi pe celălalt fără să vii imediat cu o judecată sau o evaluare. Să fii deschis la experiențe noi, să ajungi protagonistul și observatorul procesului vieții tale. Ea nu este adresată doar specialiștilor, ci fiecărei persoane puse în fața întrebării: Cine sunt eu? Cum sunt eu? Care sunt țelurile mele în viață? și Cât de aproape sau cât de departe sunt în acest moment al vieții mele față de ele. Cu mine oare ce se întâmplă? Sunt eu așa cum mi-aș dori să fiu? Trăiesc eu într-un mod care mă mulțumește profund și mă reprezintă cu adevărat? 

Recomand spre lectură această sinteză inovatoare a ideilor lui Rogers care își propune să fie un imbold de acceptare a celuilalt ca persoană distinctă. 

Bibliografie: Carl R. Rogers, A deveni o persoană, Editura Trei, 2008

Un comentariu: