sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Confesiune literară

Iubesc oamenii care stăpânesc cuvintele, care știu să jongleze cu ele în vederea obținerii a ceea ce își doresc indiferent dacă e vorba de afaceri, sau declarații de dragoste, sau o simplă conversație telefonică, sau, sau. Cred că doar cei care au un acut simț al abilității pot face asta. Era o perioadă în care aveam neologisme în vocabular, multe neologisme. Mi se părea mie că sunt mai interesantă așa iar când vorbeam cu cineva și nu înțelegea substratul cuvântului, mi se părea delicios. Asta în liceu. Și îmi ieșea pasența de fiecare dată. La franceză și română întotdeauna aveam note maxime. Nici profesoarele nu știau dacă să-mi dea un punct bonus pentru originalitate sau doar jumătate de punct. Dovada clară este imaginea de mai jos, o teză la limba franceză din clasa a XI-a, pe care am găsit-o de curând în casă și pe care se vede clar impactul pe care îl pot avea cuvintele: primisem 0.5pct. bonus pentru originalitate, după care este tăiat de dna profesoară și trecut un punct.


La facultate nu a mai prins stilul neo. Aici am descoperit că orice spun poate și va fi folosit împotriva mea. Aveam colegi care mergeau pe aceeași direcție și nu mă mai simțeam foarte stăpână pe teritoriul în care excelam și atunci am schimbat tactica. Am mers pe interpretare. Când nu eram sigură pe ceea ce spuneam, încercam cu ajutorul cuvintelor să las o portiță deschisă spre ambele sensuri. Dacă era bine ce ziceam, excelent, dacă nu, puteam oricând să opresc titirezul în favoarea mea. Această direcție însă necesită o mai mare premeditare, fapt care câteodată implică un efort cognitiv mai accentuat, dar fructul este întotdeauna dulce. Asta-i garantat. După facultate, acum în special, observ la oamenii cu un anumit statut, un alt fel de a pune problema. Ascultă tot ce este de ascultat, intervin foarte puțin în discuție, când este cazul, iar la final, după ce pun toate ideile cap-coadă sintetizează totul prin intermediul unei idei argumentative și îți întorc o întreagă pledoarie verbală simplu și concis. Aici cuvintele vin ca un șah-mat verbal. Are un impact gen "închide gura". Oricum ar fi, mi se par minunați oamenii care dețin puterea cuvântului. Îi consider adevărați titani ai jocului lingvistic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu