sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Dar voi ştiaţi deja asta, nu-i aşa?

Această postare este despre un cuvânt care e foarte chic și la modă și care îmi provoacă alergie existențială, “frustrare”. Dacă faci, spui ceva ce nu e pe placul unei anumite persoane, imediat ești etichetat/ă: e un frustrat/o frustrată. Gătești, ești o frustrată pentru că stai la cratiță. Nu gătești, ești o frustrată care nu e în stare să se autogospodărească. Postezi pe Facebook, ești o frustrată care are nevoie de validare din partea celor din exterior. Nu postezi pe Facebook, ești o frustrată care nu are viață socială în mass-media. Nu ai bărbat, ești frustrată că ești singură. Ai bărbat, ești o frustrată pentru că trebuie să dai explicații când și ce și cum și unde. Ai o carieră împlinită, ești frustrată pentru că nu ai viață de familie. Nu ai o carieră împlinită, ești o frustrată care are grijă doar de familie. Și lista poate continua la infinit. Redundant, nu? Nu v-a făcut nimeni încă frustrat/ă? Nu-i nimic, urmează! 

Ceea ce mă frapează la oamenii care folosesc acest cuvânt (în marea lor parte niște invidioși duși la extrem) este lipsa lor de substanță, de plauzibilitate. Când nu ai nimic verosimil, credibil în a-ți susține o cauză, o idee, something like this, pac faci apel la o directivă ieftină, vidă, cum e această "frustrare". Ceea ce nu știu cei care folosesc acest cuvânt este că din punct de vedere psihologic, frustrarea este definită ca fiind o stare afectivă creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacție orientată spre un scop este contrariată sau când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor, mai exact este sentimentul generat de această situație. Vi se pare ceva rău până aici? Nici mie! 

Așa că am o sugestie pentru cei care se apără de propria-și nerozie față de ceilalți prin utilizarea acestei judecăți de valoare, Ești un frustrat/ă! E normal să ai frustrări, e anormal să n-ai. Important este ca frustrarea să fie gestionată în vederea progresului și ascensiunii. Prin faptul că ești privat de un drept sau un bun legitim, poți să te ambiționezi în așa fel încât să devii cel mai bun în privința respectivă, să excelezi. Depinde doar de fiecare individ în parte pentru ce optează. Mai punctez încă ceva și închei: frustrarea este temporară, prostia mă tem că nu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu